Timp pentru parcurgerea articolului: 1 minute

Flock_of_Seagulls_(eschipul)

Aveam 10 ani. Faceam scoala intr-o clasa de inot de performanta. Imi amintesc cum mergeam spre bazin dupa ore si drumul mirosea a tei. Si cand eram langa bazinul de inot, imi amintesc mirosul de clor si bucuria ca urmeaza sa ma balacesc in apa alaturi de alti copii. Inainte sa sar in apa… am zambit si am inchis ochii.

Cand i-am deschis, aveam 26 de ani. Terminasem facultatea, avusesem cateva job-uri, ultimul foarte important intr-o multinationala. Aveam un doctorat in curs de finalizare si… ca baietii… tocmai dadusem o super petrecere de ziua mea. Acum eram singur, in pat, usor ametit, cu gandul la lucruri. Pentru prima data in viata m-am gandit: “Cand naibii au trecut astia 26 de ani? A fost “fun” pana acum. Dar parca am clipit din ochi si am ajuns la varsta asta…. Ce ar fi sa inchid din nou ochii si sa ma trezesc si mai in varsta”. I-am inchis si i-am deschis din nou. Am ras.

Acum, am clipit din nou. Am 33 de ani (update: 34). O sotie frumoasa (update: si mai frumoasa), o bebelusa de 9 luni (update – Natalia đŸ™‚ ), mai multe fire de par alb si multe experiente care m-au facut sa traiesc intens. Conduc o firma care merge bine si… culmea culmilor, cand esti manager… nu mai ai timp nici sa clipesti. Din nou, zambesc. Viata ne provoaca…

Da. Postarea asta este despre timp. Dar nu trecerea timpului este tema. Ci cat de mult zambesti in timpul scurt pe care il ai.

Viata frumoasa!