Timp pentru parcurgerea articolului: 3 minute

nu te lua in serios

Aveam, cred, vreo 14 ani. Facem dans sportiv cu tatal meu (Viorel Nastase, el a infiintat Federatia de Dans Sportiv si e un tip celebru in domeniul asta).

Imi amintesc ca aveam un spectacol foarte fain de realizat (organizat de tata). Un fel de istorie a dansului, din epoca preistorica pana in vremurile moderne. Era ceva foarte fun, transmis la TVR.

Cea mai spectaculoasa aparitie a mea era in epoca preistorica. Eram o gasca de baieti, imbracati sumar in piei de… capra. Scenariul era sa intram pe ring, sa dansam (relativ salbatic, ritualic). In momentul culminant, aparea o tipa foarte sexy. Dansa foarte provocator si noi… ca baietii, dansam mai grupati si mai accentuat (sa o impresionam).

Apoi… tot ca baietii, ne apropiam mai mult de ea, dansam sa o curtam… si, la un moment dat, pentru ca eram in epoca de piatra si muream de foame, ne-am decis noi sa renuntam la curtat si sa ne satisfacem nevoile de supravietuire: adica sa o mancam pe tipa :).

Total spectaculoasa treaba. Am facut un cerc in jurul ei, muzica a devenit mai agitata si s-au auzit niste tunete. Am mai dat cateva rotocoale si in cele din urma, inevitabilul s-a produs: am atacat-o sa o mancam.

In timp ce eram cerc in jurul fetei, noi aveam un scenariu secret. Sub toalele noastre spectaculoase, ascundeam niste oase. Ideea era ca dupa ce o mancam pe fata, sa scoatem oasele alea (dovada ca am mancat-o) si sa dansam cu ele.

Desigur, osul meu era cel mai mare dintre oasele tuturor colegilor dansatori (pentru ca mama ma iubeste si, cum era de asteptat, mi-a cumparat cel mai mare os din piata).

Doar ca, atunci cand am tras de el sa il scot, mi s-a rupt acul de siguranta care imi tinea pielea de capra de deasupra chilotilor.

[…]

Imi amintesc parca se intampla astazi.

(in cercul de dansatori)

Bai, baieti, mi s-au rupt chilotii…

(rasete)

La naiba, acum trebuie sa iesim din cerc si sa dansam. Cum fac?

(rasete – si parca cineva a facut misto si mi-a tras de os)

Iesim din cerc si incepem sa dansam partea finala.

Ce a urmat:
– un moment memorabil in care dansam si cu o mana imi tineam osul gigant si cu alta pielea de capra;
– un moment memorabil (peste o saptamana) in care ma uitam la inregistrarile de la TVR si eram fascinat ca pana la urma, cu toate eforturile, mi s-au vazut live chilotii. Erau albastri :).

Nu mai are sens sa iti zic despre cat de suparat am fost atunci, cu mintea mea de copil, de toate treburile astea. Dar intre timp a trecut si acum ma amuza intamplarea :).

[…]

Drag cititor/ cititoare,

Poate ai o functie de conducere si te crezi buricul pamantului.

Poate ai terminat mai multe facultati, masterate, doctorate si crezi ca altcineva ar trebui sa se incline in fata ta.

Poate te crezi cel mai mare specialist in fizica cuantica sau mai stiu eu ce.

Vezi tu, toate lucrurile astea sunt importante pentru tine si te fac sa te simti important. Dar ceilalti or sa rada si unii poate or sa vrea sa iti ia osul.

Viata e un dans continuu, in care ramai in chiloti cand nu te astepti.

Nu te lua niciodata prea in serios! 🙂

By | 2018-03-25T01:05:55+00:00 October 30th, 2016|Management si dezvoltare personala|0 Comments

About the Author:

Pasionat de analiza consumatorului modern, sunt Managing Partner la iSense Solutions – The Modern Consumer Company, companie ce ofera servicii de data intelligence si consultanta in strategia de piata, marketing si vanzari. Ma poti contacta la [email protected]